Banc

Un patron al unei galerii de artă sună un artist: – Am o veste bună şi una proastă. – Spuneţi-o pe cea bună. – Un client s-a interesat de picturile dv. şi se întreba dacă se vor aprecia după moartea artistului. Când i-am zis că da, a cumpărat toate cele 15 picturi. – Minunat! Care e vestea proastă? – Cumpărătorul e doctorul dv.

Două pirande vorbesc între ele: – Auzi, fă? Ce le-ai făcut ieri de mâncare? – Macaroane! – Şi ce ai pus peste ele? – Capacul ăla albastru, vechi!

La anunţarea unui concurs la cea mai mare firmă de avocaţi din oraş se prezintă Robert şi George. Amîndoi absolviseră „magna cum laudae”, amîndoi veneau din familii bune, amîndoi vorbeau frumos şi arătau bine. Ca să aleagă, şeful îi ia pe amîndoi de-o parte şi îi întreabă: „De ce ai vrut să te faci avocat?”, după care îl alege pe George. Robert, siderat, se confesează lui George: – Nu înţeleg de ce m-au respins! Eu le-am spus că m-am făcut avocat pentru că am mare respect pentru lege, că mi-aş da viaţa pentru Constituţie şi că vreau să se facă dreptate pentru clienţii mei. Tu ce le-ai spus? – Le-am spus că din cauza mîinilor mele! – A mîinilor? Ce înseamnă asta? – Păi, m-am uitat la mîinile mele şi nu erau bani în nici una!