Capitolul 3

Capitolul III
( Doar sase luni )

Bella Allonso

Tocmai am iesit din biroul directorului, un barbat inalt si bine facut, parul brunet ca pana corbului se potriveste perfect cu intunericul din ochii, muschii se puteau vedea cu usurinta prin costumul lui negru, barbia puternica ii arata superioritatea, pe scurt, un barbat de care te poti indragosti usor. Dar eu am venit din alta cauza, trebuie sa-mi gasesc fratele si sper sa mai fie viu. Cat de mult mi-asi dori sa-l am aici, sa-l pot strange in brate din toata inima, dar din pacate multe lucruri
nu se pot intampla cand esti pe moarte.

Sfarsitul meu este aproape, sufar de o boala rara care ma impiedica sa fiu la fel ca toti, dureri trupesti nu am, dar cele sufletesti nici nu ma lasa sa dorm. Inima ma doare de fiecare data cand vad pe cineva ca mai are mult de trait si este sanatos, ma bucur pentru el, dar in adancul meu sunt invidioasa pentru ce are el si eu nu. Cat de repede pot sa mor, ultima oara mi s-a spus ca mai am sase luni de trait, jumatate de an, atat o sa mai vad luminea calduroasa si vesela a mandrului soare, doar atat imi este dat sa privesc raul si binele de pe Terra.

Dar eu sunt captiva in minciuna, judecata finala se aproprie de mine si eu inca mint, nu doresc asta, dar nici nu ma impotrivesc. Asi putea sa lupt, dar pentru mine si situatia mea, este mai bine sa fac asa, la un simplu soc pot muri, sa parasesc aceasta lume pe care o iubesc atat de mult. Acum cateva minute l-am mintit pe directot, i-am spus ca ma cheama Bellla Allonso, dar numele meu este cu totul altul. Pana si infatisarea mi-am schimbat-o, aratam mult mai bine inainte, m-ai natural, desi eram blonda, tot imi placea mai mult. Imi vine sa plang la gandurile aceastea, dar cred ca nu mai am lacrimi, atat de mult le-am folosit ca sa-mi inghit amarul incat le-am pierdut, dar asi vrea sa le am, sa-mi simt fata umeda de la micile cristale, dar cat asi incerca nu apar.

***Dupa doua saptamani***

Stau in camera mea si ma uit pe niste desene pe care le-am primit de la elevi, sunt destul de reusite, dar nu prezinta: umbra, culoare, stralucire, nimic deosebit.

Aceste zile au trecut atat de repede, nici nu am simtit ziua, dar noaptea o simteam. Cand intunericul si luna argintie puneau stapanire pe cer, eu stateam in pat si ma gandeam la… ganduri necurate. Sunt o persoana care are nevoie de cineva ca sa ma simt plina, nu din motive desfranate, ci pentru ca sunt prea slaba sa ma simt completa. Nu am destul curaj ca sa nu fiu intr-o relatie. Sunt constienta de faptul ca din acest defect sunt usor de controlat, ca iubitii mei ma trateaza ca o marioneta, dar si eu ii folosesc ca sa nu ma simt singura. Cred ca ne-am achitat in acest fel.

As vrea ca Dave sa fie aici, pare un barbat destul de puternic incat sa ma apere de orice, si mai ales, de mine.

Dar un ciocanit la usa ma trezeste din visare, acest mic cantecel simplu imi rasuna neincetat in gand. Ma ridic usor de pe scaun si imi misc picioarele usor pe parchetul dur de culoarea mierii, realizand si eu un sunet la fiecare atingere a tocurilor mele cu acest lemn. Distanta dintre birou si usa este mica, dar ceva din mine ma tine pe loc, parca nevrand sa ma duc s-o deschid si sa aflu cine ma opreste din lucru. Inima imi bate tare cu fiecare secunda care trece, parca corpul meu a devenit ceasul desteptator. Dar drumul se cam infunda, iar lungimea dintre mine si masivul lemn este foarte mica. Deschid usor usa si ma trezesc cu Dave, directorul, in fata ochilor mei.

Inima a inceput sa-mi bata. Cat imi iubesc dorintele, dar cel mai mult imi place ca se indeplinesc. Am inceput sa zambesc ca o nebuna, dar unul parsiv si plin de dorinte. Nu stiu ce sa fac, asa ca ma uit la el fara sa pot deschide un subiect. Cat urasc aceasta liniste, sta pur si simplu pe hol si se uita la mine, dar nu-l bag in camera, altfel este in zona critica de … slabiciune.

Ne salutam reciproc, iar eu, apoi sparg ghiata astea cuminte:

– Te pot ajuta cu ceva ?

– Nu, doar… si-a dat capul in alta parte.

– Deci ? am zambit cu dulceata.

– Aaa ? pare nedumerit. Cred ca o sa plec.

– Ai alzheimer ?

– Nu. Sau cel putin asta imi amintesc ? am ras putin la micuta gluma, este cam seaca, dar este seful meu si eu trebuie sa fac ce zice el.

Ma intreb cum se va descurge absolut tot. Nu cred ca o sa plece, iar asta ma face sa ma simt prost. Stand in fata mea simt ca o sa innebunesc.

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Am pus | artificiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Damon's Reading Club

Your favorite characters and your favorite books

Blogul Meu de Make-up

doamnele vor intelege...

Si,amo!

Vale, saca los grilletes... ¡soy tu prisionera!

Copiere

Just another WordPress.com weblog

Nedela Miruna

I'm in Wonderland

Angel's Gift

Just another WordPress.com weblog

Too Late...

®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

Pur si simplu ... Joko

Destiny is for losers. It's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

PrintrePescari

un blog de pescuit,natura si R&R

iluminisme

Plăcerea de a scrie sincer

florin buzdugan

„Dă-mi o sticlă de bere. Arde iadul”

Hand Made Feng Shui

"Indiferent de care aspect al vietii dumneavoastra nu sunteti multumiti, feng shui are remedii pentru orice. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

%d blogeri au apreciat asta: