Capitolul 4

Capitolul IV

(Obligatia fata de sange)

Bella

 

Ma uit la el si ma intreb cum e posibil ca un om atat de chipes sa-si iroseasca anii in spatele unei catedre, unde privelistea este oprita. Este un om foarte destept, parintii lui sunt profesori universitari. Dar chiar si asa, nu-mi explic de unde a avut bani ca sa deschida o scoala atat de costisitoare. Un om atat de perfect a decis sa deschida usa viitorului, nimic ciudat pana aici. Dar in dosarul lui mai apare si faptul ca e afemeiat, fostul, sau actualul, amant a unei stimate doamne si ca o cireasa dulce, fostul proprietar a unui scandalos club. Cum a primit aprobarea sa le dea un exemplu studentilor ? Asta e intrebarea care m-a adus pe mine in fata adolescentilor in calduri. Din cauza poftelor excesive pe care stimabilul le-a expus atat de bine de-a lungul anilor, misiunea nu poate fi incheiata decat de-o femeie capabila sa-i suporte vicile.

Ii spun ca vreau sa fac o baie, dar nu curge apa. Ridica mana dreapta, un tic profesional, destul de amuzant, si spune ca ma ajuta el. Chiar as vrea sa vad cum desfunda conducta cu facturile de la curent.

Intram in baie decorata modest: gresia si faianta de culoarea crem se potrivesc de minune cu cada alba cu mici dungulite maro, iar ghiuveta din sticla acorda o eleganta sclipitoare peste camera. Iar el, cu ochii lui negri si plini de mister se uita la robinetul de la cada, parca rugandu-l prin priviri sa curga apa fierbinte care sa ne curete obsesia trupeasca. Intoarce privirea spre mine, poate crede ca o sa incremenesc doar uitandu-ma, dar se insala, eu stau si astept sa zica ceva interesant.

-Nu vrea sa curga. spune el cu un glas jos si plin de regrete la prima vedere.
Dar nu este asa, el misca usor mana peste robinet, mimand ca ar misca acel fier rece. Ce mincinos fara pereche, dar il pun eu pe brazda. Eu stau si zambesc la el din toata inima mea suferinda. Din cate se pare dragostea pentru el nu este amica buna cu apa fierbinte.

-Asta este, atunci nu imi mai fac baie. Daca nu te superi as vrea sa ma lasi singura in camera, vreau sa ma schimb. zic si zambesc fermecator, iar prin cuvintele mele se poate citi aceasta atmosfera calda care vreau sa inceapa.

El iese ascultator din camera, lasandu-ma pe mine singura cu gandurile si framantarile mele. Ma indrept spre oglinda si ma uit la mine, la frumusetea aceasta divina pe care o am la varsta aceasta inaintata. Imi iau pe mine o rochie roza dintr-un material transparent, trebuie sa se vada ceva prin ea. Culoarea acesteia nu ma incanta, as fi dorit sa iau una de un rosu atat de aprins incat sa innebunesc pe oricine, dar sunt o umila profesoara si trebuie sa ma tin pe loc in anumite situatii.

Trag aer in piept, sper ca el este dincolo pe pat si ma asteapta cumintel precum un catelus micut ce doreste de mancare, iar ochii lui intunecati doresc sa vada trupul meu de model. Daca a plecat sa-si ia gandul de la mine, iar zile bune cu mine nu o sa mai aiba. Deschid usor usa si ma uit la pat… si este gol… il injur in gand de mii de ori, ce nas da sa-i cada ceva in cap. Dar un sarut micut pe obrazul meu fin ma opreste din gandire… se pare ca a asteptat pitit sa ies ca sa ma sperie. Slabe sanse.

Se uita la mine surprins din cauza imbracamintii, imi place cand barbatii se comporta asa in preajma mea, ma simt importata si stapana pe mine. Ma trage spre el dintr-o data, buzele noastre se unesc apasat, formand un sarut inflacarat, dar fara pic de sentimente. Limba lui se dueleaza cu a mea, la fiecare atingere simt un fel de amorteala, parca o putere supra-naturala nu ma lasa sa ma desprind de buzele lui carnoase si atat de fierbinti.

Ma impinge in spate si ating peretele rece si de neclintit, imi asez talpa piciorului stang de zid, iar el isi plimba mana pe el fara nici o jena, se pare ca a prins curaj. Ne desprindem buzele cu durere in inima, fiecare dintre noi stie cum sa cucereasca sexul opus. Ma uit in ochii lui apasatori fara frica, nu are nici o sansa sa ma cucereasca, eu sunt indiferenta dupa fiecare noapte alba pe care o petrec cu oricare barbat, niciodata nu m-am lasat inselata de aceste fiinte ce umbla dupa corpurile femeilor pentru o singura distractie nocturna. Nu pot fi inselata, ultimul barbat care m-a tras pe sfoara acum sta bine mersi intr-o grapa adanca si racoroasa, am avut grija sa-l bag acolo inainte sa-si dea ultima suflare.

Ma trage de la perete usor, buzele noastre se unesc din nou formand un sarut salbatic, plin de pofte si indatoriri. Ajungem dupa cateva secunde langa patul moale ce ne asteapta, ne asezam pe el delicat. Nu se simte dragostea printre noi, nici o urma de sentimente pure nu isi gaseste loc prin poftele noastre salbatice.

Dar ne-am oprit, telefonul lui enervant suna. Blestem ziua in care s-au creat si draciile astea. De ce a venit cu telefonul daca are planuri cu mine ? Barbatii, cine ii intelege ? Vreau sa-i iau cu brutalitate telefonul care il are acum la ureche, dar imi face semn cu mana sa ma opresc. Vorbeste cu cineva, grasul pe care il foloseste acum este unul superior si fara scrupule, se comporta ca un sef artagos care isi cearta omenii incompetenti. Spusele lui ma pun pe ganduri, ceea ce ii spune nu are logica, subiectul acestei discutii este banala, ei pur si simplu discuta despre o carte, dar tonul superior pe care il foloseste nu isi are rostul. Doar daca… se pare ca vorbeste codat, ca ascunde ceva. Oare este unul dintre EI.

Pleca din camera lasandu-ma acolo, nici un „la revedere” in graba, sau ceva fara importanta pentru el, m-ar fi bucurat, dar a plecat fara sa-i pese de mine. Acum ma uit in camera mea modesta, nu este la fel de impresionata si de scumpa cum sunt eu obisnuita, este amenajata pentru o femeie obijnuita, fara principii si calitati superioare. Patul dublu cu asternutul alb, acum deranjat, prezinta pernele si patura din culorile pamantii: maro si portocaliu. Peretele oranj prezinta un tapet demodat, parca din anii preistorici, lipsit fara gust, sfidandu-mi complexitatea si frumusetea cu banalitatea lui, iar tablourile cu rama aurie ce se afla pe el parca ma duce cu gandul la casa parinteasca, pe care nu o sufar nici in momentul de fata. Un birou simplu, din lemn de fag, este pozitionat in fata patului, la o distanta cutremuratoare, nelasandu-mi destul loc ca sa defilez cu hainele alese in fiecare zi. Niste fotolii simple, portocalii, si o masa din sticla se afla in partea drepta, de asemenea, la o distanta nepotrivita pentru gustul meu. Dulapul mic este in fata fotolilor, iar acest corp indispensabil unui dormitor ma obliga sa-mi las jumatate din haine afara, din cauza spatiului mic si sufocant.

Ma ridic de pe pat si ma indrept spre baie, locul in care m-am aranjat, putin, pentru nimic. Parca si simt furia cum revine, injuraturile o sa-si faca din nou aparitia, iar blestemele deocheate o sa-i manance zilele lui Dave. Din nou in fata oglinzii, inca o data imi vad chipul angelic prin sticla, ma minunez pentru a o mia oara de frumusetea pe care o detin. Dar ma opresc la ochi, imi scot lentilele de contact si o lacrima pura iese din aceste margele caprui. Irisul meu este special, indiferent de ce spune lumea, culoarea asta a deschis mii de usi.

 

Flashbake

 

Ma cert cu prietenii mei cei mai buni, oamenii la care tin cel mai mult pe acest pamant, aceste fiinte prin care existenta mea are un rost si un sens. Nu inteleg de ce legatura dintre noi se sfarama, pana acum credeam ca diferentele de caracter ne-au facut atat de buni amici, dar acum aceste supozitii parca nu sunt atat de clare si de adevarate. Frica aceasta monstruoasa ce se hraneste cu sufletul meu plapand precum o crizantema ma indeparteaza de ei, eu nu vreau sa mai continui aceasta lupta mareata. Tot ce vrea sa-si inchipuie mintea mea este o casa micuta si modesta langa marea involburata, amicii mei dragi cum stau langa mine si vorbim lucruri neinsemnate, dar venita din mintea lor creativa si plina de milostivitate.

O mana rece imi astupa gura, un fel de miros puternic ma duce in lumea viselor, batista presata de buzele si narile mele imi mangaie pielea. Ochii mei lila se inchid usor-usor nelasandu-ma sa explorez minunata lume a vazduhului. Respiratia rapida cauzata de teama acum incetineste lin, relaxandu-se, corpul meu inainte tensionat se descarca de energia negativa si cade intr-o lene obositoare. Simt acelasi maini cum ma ridica in brate, vantul caldut imi mangaie corpul gingas, la fel ca unui inger. Apoi totul devine strain, nu mai pot sa vad nimic, nici teama nu apare, somnul dulce imi inconjoara sufletul cu incredere si speranta.

Deschid usor ochii, o lumina puternica imi apare in fata, clipesc de cateva ori ca sa ma obisnuiesc cu schimbarea brusca de decor. Prin fata trece usor fratele meu, isi intoarce privirea spre mine, iar ochii lui de-un  caprui ciocolatiu, la fel ca-i mei, sunt fara viata, reci si plini de indiferenta. Se uita la mine de parca nu m-ar recunostea, iar sentimentul ce nutreste in mine ma sperie, cred ca sufera si sta inchis in el ca sa nu ma faca si pe mine sa simt acelasi lucru. Sa ma ingrijorez. El poarta o camasa alba, simpla, si comuna, la fel ca una pe care o vezi la televizor cand sunt luati nebunii si dusi la „Spitalul Noua”. Acest gand ma chinuie, nu vreau ca unicul meu frate sa pateasca ceva, stiu ca este un orgolios fara masura, dispus sa faca orice ca sa reusesca, dar are acelasi sange cu mine, imi este ruda. Il stig din toate puterile mele, iar el merge de parca nu se intampla nimic, sufletul meu se sparge in mii de bucatele cu fiecare pas pe care il face.

Spre mine se indreapta trei oameni, doi barbati in putere, varsta lor cred ca difera cu douazeci de ani, iar o doamna stilata se opreste in fata mea si ma ia de barbie, imi intoarce capul in toate unchiurile cautand un lucru anume, dar nu stiu ce. Barbatul cel tanar are parul negru si o suvita blonda in partea dreapta, ochii lui sunt de un verde puternic, varsta pe care o detine cred ca este inaintata, dar invatisarea imi pare de un barbat de douazeci de ani, muschii nu se observa prin helanca gri si paltonul negru. Zambetul lui ma face sa ma simt bine, ochii lui frumosi imi indica o sensibilitate rara la sexul masculin, isi pune mana pe umarul meu in semn de incredere si intelegere.

Dar doamna de dinainte este rece, parul ei ondulat parca ii prezinta rautatea pana in varfurile rasucite, iar ochii ei gri parca imi patrunde in suflet si ma examineaza, lunistea ce am simtit-o de barbat acum s-a evaporat, imi este frica de aceasta doamna diabolica. Rochia gri ii se potriveste atat de bine cu inima ei pustie, lungimea acestei haine ajunge pana la genunchii, manecile sunt in stil vechi, doar o curea dedesuptul sanilor ii mai da un stil, de te duce mai cu gandul la moda din aceste vremuri, in rest parca ar fi o haina de babuta, iar palaria neagra ii mareste egoul. Frumusetea si eleganta ei este magnifica, nu poate si pacalita cand e vorba de fizic, dar inima si gandurile ei imi trezesc groaza si spaima cea mai mare ce se ascunde in coltul cel mai intunecat al inimii mele.

Cat de bine am putut sa descriu aceste persoane, le-am privit o singura secunda, dar deajuns ca eu sa ajung in cele mai intunecate ganduri si sa-mi dau cu parerea. Dar barbatul batran este altfel, nu pot sa inteleg cum anume isi are sufletul. Parul lui alb precum zapada se mai pierde in putine fire gri dandu-i un aspect matur, o inteligenta superioara, dar si stilul aniilor dusi prin timp. Ochii pamantii de obicei ascund o inima mare, un suflet nobil precum al unui inger, dar la el nu pot sa-mi dau cu parerea, privirea lui imi este nedefinita, parca un scut nu ma lasa sa-i ghicesc personalitatea. Poarta niste pantaloni crem, o camasa alba peste care a pus o vesta portocalie, hainele lui imi par in regula, nu indica ca fiind o persoana intepata precum doamna aceea, dar nici stilul bland si modest al barbatului tanar, intre ei.

-Este frumoasa fata, inteligenta ai spus ca este, sanatatea este, perfecta. O luam chiar acum ! Kai – se adreseaza batranului- felicitari, este perfecta pentru ce am eu in gand. Cum o cheama pe acest inger cazut in iadul meu ? spune doamna cu superioritate, iar la incheiere rada rautacios.

-Hinata Hyuga. Fata aceasta provine dintr-o familie buna, parintii sai au fost politisti la FBI, motiv pentru care au trebui sa moara. Singura ruda pe care o mai are este fratele sau, Neji Hyuga, a trecut mai inainte, este un baiat orgolios, tocmai din aceasta cauza l-am luat si pe el, dar nu stim inca la ce familie o sa-l dam.

Nu inteleg la ce se refera, unde anume bat cu aceasta discutie, imi este teama. Inima mea bate cu putere, nu o pot controla, imi vine sa plang cu lacrimi amare, dar nu pot din cauza fricii care ma domina, vreau sa plec. Dar la ce s-au referit cu „l-am luat si pe el” ? Din cate se pare l-au rapit, la fel cum au facut si cu mine, iar familia despre care vorbeau se refera oare la… il vand. Ce soarta trista poate sa aiba si unica mea ruda, singura fiinta pe care a lasat-o Dumnezeu ca sa-mi fie aproape, dar oamenii astia vor sa-l ia, sa ma desparta cu brutalitate de el. De ce Doamne ? Nu stiu ce sa cred sau ce sa gandesc, si eu sunt in aceeasi situatie ca si el, iar eu tocmai ii am in fata pe parintii cei noi, din cate se pare. Pe domn cred ca l-as putea suporta, dar pe doamna aceasta enervanta nu cred ca as inghiti-o, as omora-o cu prima ocazie.

-Bine. Dar… mie nu-mi place Hinata, de acum inainte o s-o cheme… Bella. Iar acest par blond o face… blondele sunt luate de proaste, chiar daca ele pot fi si mai istete decat celelalte, prima impresie este cea mai importanta, vreau s-o faceti bruneta cu putine tente de albastru. Acesti ochi sunt minunati, dar, daca cineva o vede si-ar putea da seama cine este, o sa-i facem negri. Transformati-o ! ordona din nou enervanta doamna.

-Nu ! Numele meu este Hinata, am parul blond, ochii acestia. Eu nu sunt un obiect oarecare pe care tu sa-l transformi,a m suflet si minte. Iar eu de aici nu plec. Familia mea sunt prietenii mei, nu voi. – imediat cum am adus vorba de amicii mei mi-am dat seama ca nu stiu unde sunt, daca sunt in viata sau vanduti la fel ca mine, cine stie ce soarta ii asteapta- Unde sunt prietenii mei ?

Intreb si micile cristale isi fac aparitia, chipul meu de zana este umed cu apa sarata si cu tristete, necunoasterea este cel mai blestemat sentiment si moment in viata.

Mosul acela se aproprie de urechea mea si imi spune pe un glas nepasator, dar plin de ura si superioritate: ” Mie nu imi pasa cum te cheama. Daca aceasta persoana vrea sa te faca mova in cap te va face, iar tu nu ai ce comenta. Daca vrei sa-ti vezi fratele in viata ai tacea din gura si ai da din cap in semn ca <<Da>> . Si daca mai vorbesti vreodata pe tonul asta Neji o sa fie mort de mana mea, si chiar in fata ochilor tai, iar dupa ce vom termina ti-l vom arunca in brate ca sa-i descanti de bine. Ai inteles ? ” Ma supun in lacrimi, nu pot sa refuz. Daca ma vor face servitoare nu-mi pasa, eu tot ce vreau este sa-mi stiu fratele liber, nu o sa pot trai stiind ca el a murit din cauza mea. O sa tac din gura si o sa respect orice imi poruncesc „ei”.

 

EndFlashbake

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Capitoooollll | artificiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Damon's Reading Club

Your favorite characters and your favorite books

Blogul Meu de Make-up

doamnele vor intelege...

Si,amo!

Vale, saca los grilletes... ¡soy tu prisionera!

Copiere

Just another WordPress.com weblog

Nedela Miruna

I'm in Wonderland

Angel's Gift

Just another WordPress.com weblog

Too Late...

®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

Pur si simplu ... Joko

Destiny is for losers. It's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

PrintrePescari

un blog de pescuit,natura si R&R

iluminisme

Plăcerea de a scrie sincer

florin buzdugan

„Dă-mi o sticlă de bere. Arde iadul”

Hand Made Feng Shui

"Indiferent de care aspect al vietii dumneavoastra nu sunteti multumiti, feng shui are remedii pentru orice. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

%d blogeri au apreciat asta: