Unghie trasa pe destin 14

Edward

Eram super fericit sa fiu acasa, nu credeam ca o sa ma simt atat de bine, dar se pare ca asa e. Naa, ce sa spun ? Ma uimeste absolut tot, nu pot sa trece peste. Asa era tata pana sa-l caut ? Ca nu ar avea de ce sa se shimbe ceva doar pentru ca Bella este bogata, sau macar acceptabil din punct de vedere economic, insa se pare ca ceva este diferit. Oara tata a pus ochii pe ea mai devreme si de asta sefii mei au ales-o pe ea ? Ma enerveaza ca nu stiu acest lucru, dar cel mai mult ma enerveaza ca ea nici nu a incercat sa rezolme ceva, nu,   parca nu-i pasa de Carliles. Dar daca presupunerea  mea este adevarat, atunci Bella nu ar fi trebuit sa-i schimbe viata si totisi el era diferit cand l-am cautat. Oare ce lipseste din axa timpului ? Incep sa folosesc  termeni stiintifici, poate acesta trece de spatiu si timp mi-a accelerat neuronii. As vrea eu !

–          Te simti bine, fiule ? ma intreaba tata de la usa. El era imbracat in frac si era putin trist, poate pentru ca mireasa lui nu a stat langa el. Vina mea si imi accept pedeapsa.

–          A fost atat de ciudat s-o revad pe mama. Am mintit pe jumatate, chiar mi-a rasucit cutitul in rana.

–          Nu vrei sa ramana la nunta ?

Nu am raspuns, stiu ca tata si-a pus lui aceasta intrebare, nu mie. „De ce viata este atat de complicata?” mama mereu spunea asta, dar la ea parea sa fie si un raspuns, cred ca astepta ca eu si Alice sa luminam camera cu beculete, insa asta nu s-a intamplat nici dupa atatia ani. Ma simt atat de bine cand ma gandesc la trecut, as vrea atat de mult sa stiu ce s-ar fii intamplat daca ai mei nu ar fi divortat. Dar in egala masura ma intreb de ce au ajuns la acest pas, pentru ca nu cred ca doar timpul a fost dusmanul lor, mai este ceva, insa tata nu mi-a spus niciodata, iar pe mama nu am intrebat-o de rusine.

Trebuie sa-mi iau gandul de la asta, nu ma ajuta cu nimic daca apas pe rana deschisa, insa cred ca aceasta rana nu se va inchide niciodata, cum nici nu s-a inchis pana acum. Sa ma gandesc a la altceva ! La nunta? Nu. La tata? Tot subiectul ala. Munca? Imi amintesc de masina timpului. Mireasa ? Mai bine nu, acest subiect ma racaie pe calcaie, daca ma gandesc mai bine,  o sa fiu mai interesant cu calcaiele fine.

Isabella este o nebuna, iar acest lucru pot sa spun fara nici o ezitare. Daca vreodata o sa fie acuzata de un jaf o sa declar ca e nebuna ca s-o bage la spitalul de frati loca. Nu cred ca va fii surprinsa cand ma va vedea, ba mai mult, cred ca ma va astepta cu un tort, nu de alta, dar tine la mine. Nu e nevoie ca cineva sa-mi spuna, vad in ochii ei asta, de cand am cunoscut-o prima oara, iar eu m-am jucat cu ea. Se pare ca nu recunoste, e in starea de negare, unde mie imi place, nu vreau sa imi complic viata, este deja prea mult. Insa oricat de mutl as vrea nu pot s-o iubesti, sincer, cred ca de asta o urasc, pentru ca imi place: fizicul, comportamentul, maturitatea, imaturitatea, lenea, inteligenta, corectitudinea, ifosele. Ma atrage, si totusi nu o plac. Pana acum nu mi-ar fi placut sa tin la o fata, nu credeam in perfectiune, insa am cunoscut-o pe ea, exact ce cautam la o fata, dar  sunt mai rece cu ea decat cu cele cu care nu as fi crezut ca o sa avem o relatie.” Cand totul e perfect, cauti altceva.”  Se pare ca mama mi-a raspuns la toate momentele vietii, dar ma intreb daca are ceva pregatit si pentru deznodamant.

–          Mai e putin.. . o aud pe Bella, era extenuata, a alergat intr-o rochie alba, lunga si foarte volanata. Uite de asta ma bucar ca nu sunt fata !

–          Mai e putin si ma marit… lasa din nou propozitia in aer, asteapta de la mine colacul de salvare, insa amandoi suntem agenti, ea nu este, dar zic si eu, deci stie ca nu poate sa faca asta.

–          De asta sunt acesti oameni afara… S-a suparat, bate energic din picior, nu-i convine raspunsul, dar cred ca mai mult o racaie ca am lasat fraza in aer. Ma intreb cum ar fi sa cada pe capul ei…

–          Poti opri acest lucru…

–          – De ce as face asta ? am respirat profund, am numarat cincisprezece secunde, dar cred ca de la durerea de cap, am cam gresit. Bella ? am respirat si mai mult, am trecut de douazeci si cinci de secunde. De ce imi faci asta ?

–          De ce imi faci TU asta, mie. Nu inteleg ce vrei TU de la mine. De ce m-ai distrus ?

–          Cred ca exagerezi, dar in starea ta este normal, am citit candva ca in ziua nunti, mireasa nu este tocamai in apele ei. Cum o sa fi cand o sa nasti ?

–          Sa mergem in timp si sa oprim ca mama ta sa divorteze de tatal tau. Am suparat-o, a schimbat subiectul, dar o sa-l reiau, vreau sa stiu daca i-ar face un copil. Coboara scarile lent, se uita in jos si stramba buzele, le ducea in directia rochiei, era asa haioasa.

–          De ce nu vrei sa te mariti ? am intrebat-o cand a ajuns langa mine.

–          As vrea sa mai astept pana atunci.

O cred, pana la urma nu o obliga nimeni sa fie cu tata. Aceasta discutie a fost diferita, si stiu de ce, pentru ca Bella a realizat ca nu vrea sa se casatoreasca si un singur cuvant de al meu ii poate schimba destinul. Ma simt atat de important. O sa devina mai ciudata acum relatia, la urma urmei, ea incepe sa realizeze ca ma place, o sa atea mai mult dupa fundul meu, iar eu o sa ma simt incoltit. Alta chestie ciudata:  vreau sa scap de ea si totusi vreu sa stau langa ea, nu ma simt indragostit, nu cred ca sunt, insa sunt constient ca seamana prea mult cu femeia visurilor mele, poate de asta accept atatea. O sa ma simt un leu intr-o cusca, dar o sa rezolv asta, nu stiu cum, dar trebuie sa impun o distanta.

Bella ma loveste de mana si apasa butonl. Cred ca o sa slabesc de la calatoriile in timp, nu am nimic cu asta, insa, daca muschii mi se micsoreaza, sau inaltimea, il fac pe tata sac de box. Ma uit la degete si le vad mov, si cred ca substanta mea cenusie urla, iar stelutele o sa apara. Din toate culorile lumii, tocmai mov ? Ma uit la ale lui Bella, tot mov sunt, insa pot sa jur ca data trecuta erau verzi. Oare ce reprezinta aceste culori ?

Am ajuns in trecut, chiar acum aud vocea lui Alice. Nu trebuie sa fi geniu ca sa sti ca este ea, cine altcineva ar spune :” vreau bluza aia roz din vitrina pentru ca se potriveste cu…” ? Uite nebuna cu care am stat in casa ! La cat de nebuni suntem noi, un strain ar spune ca si tata cu mama sunt loca. Ma uit la Isabella si o intreb din priviri cum ii vom opri din… sa nu divorteze. Ridica din umari, uite ca la asta nu m-am gandit, nici eu , nici ea. O trag de mana pe Bella si ii spun la ureche sa-mi spuna mie mic, adica nebunul din salon, sau cel putin in devenire, ca vrea ca mama si tata sa fie mereu impreuna. As fi in stare sa ma dau drept bolnav ca ei sa nu divorteze. Isabella face cum i-am spus si ii face cu ochiul lui Edward junior, asa ar trebui sa-i spun copilului meu, daca voi avea candva. Peste ceva timp se intoarce si ii spune parintilor mei, adica ai lui, adica ai nostri, dar mai mult ai lui, nu ca nu ar fi si ai mei, ca-i vrea impreuna. Sunt sigura ca nu se vor desparti. Ma doare capul de la atata: ai mei, ai tai, ai nostri.