Unghie trasa pe destin 17

Bella

Am simtit cum sufletul meu s-a inpartit in doua, acel mic corp pe care l-am tinut in brate doar cateva minute imi distruge in acest moment sufletul. Chiar daca eu nu i-am dat nastere cu adevarat, am simtt ca face parte din mine, chiar daca nu stiu cum s-a nascut. Este atat de complicat sa spun ca sunt mama, parca in inima mea exista un gol ce nu se umple, desi mi-am vazut copilul, chiar daca am simtit ca sunt cu adevarat mama lui, inca nu simt ca sunt in adevaratul sens a cuvantului. Ma simt inca ciudat sa spun asta in gand, cred ca in voce tare nici nu as crede ca sunt eu.

Ma uit la Edward si vad ca si el este putin suparat, s-a intrs cu spatele la mine, nu stiu de ce, banuiesc, insa uneori e mai bine sa nu-ti faci rau singur. Ma simt din nou ca la mine acasa, aceasta cladire nu imi mai e straina, mai ales acum cand am simtit ca am o camera a mea. Ma duc spre usa insa atunci apare Alice. Ma uit la Ed si el  la mine, insa doar cateva clipe, imediat dupa acest schimb de replici neauzite fuge pe scari si o imbratiseaza strans pe surioara lui. Si eu vreau sa ma duc, insa… eu sunt pentru ea o straina la urma urmei si aici e vorba de rude.

– Eu am venit sa te cert si tu ce faci ? spune Alice foarte incet, ragusita, pentru ca nu avea aer, Edward o tinea prea strans in brate.

– Te ador ! Te iubesc ! Ti-am spus vreodata cat de mult de iubesc si cate nevoie am de mine ?

– Edward, sunt Alice. Cred ca ma confunda cu o iubita. a doua oara se adreseaza mie si rade la fel de incet.

– Ce se intampla aici ? era Esme. Am dat sa plec acum, chiar nu am de ce sa fiu aici.

– Va ador, sunteti minunate ! o ia si pe mama lui in brate si le pupa. Daca inainte Alice nu putea sa respire, acum cu atat mai putin.

M-am strecurat pe langa ei si am mers in fata, fara o destinatie in minte, poate doar sa nu ma intalnesc cu Carlisle. Am ajuns in bucatarie, nu stiu exact cum, pentru ca pot sa jur ca bucataria era in partea stanga, nu in fata, insa se pare ca aici am ajuns. Am scos un pahar si am vrut sa-mi pun ceva de baut, insa ma uit la paharul gol. Am stat ceva timp pe ganduri insa m-am trezit din visare si am scos sucul de portocala din frigider, l-am turnat in pahar si am stat uitandu-ma, acum, la el plin. Am loat o gura, insa mi se pare putin rece, sau poate sunt eu dereglata, insa nu mi s-a parut suc de portocale. O s-o iau razna.

– Buna ! m-am intors brusc spre Carlisle si am scapat paharul cu suc pe jos. Nu credeam ca te sperii, desi la nunta nu mai vi.

–  O sa vin, insa am impresia ca… ca o sa-mi distrug viata. am fost sincera, pentru prima oara si am impresia ca am gresit, mai mereu adevarul distruge mai mult decat minciuna.

– Bella, ati calatorit in timp ? mi-a aratat dosarul cu schitele. Am inghitit in sec si am scos alt pahar, de data asta cu o viteza de care nu credeam ca sunt in stare, am turnat repede suc si l-am dat peste gat.

– Nu. Cred ca te-ai uitat prea mult la desene sau nunta asta te-a dat peste cap.

– Am crezut ca ma iubesti. Am crezut ca nu o s-o dau in bara de doua ori.

– Sentimentele mele sunt puternice, dar nu stiu daca e iubire, sa nu uitam ca ea are multe fete, multe intensitati. Dar prima oara nu ai dat-o in bara, se vede ca Esme te iubeste.

Nu a mai spus nimic, doar se uita la mine cu tristete si cu o farama de speranta. Mi-a intins mana, nu stiu daca dorea s-o sarute pe  amea sau sa ma stranga, sa ma cheme mai aproape, nu stiu, insa eu i-am turnat suc. Nu m-am uitat la chipul lui, imi este prea frica de gandurile lui, dar mai ales de adevaratul sens a gestului. Am ridicat capul si l-am intrebat daca o iubeste pe Esme, insa nu mi-a raspuns foarte clar, mai mult in vag:

– Am crezut ca suntem facuti unu pentru celalalt, ba chiar am facut testul cu destinul, insa se pare ca am gresit undeva pe drum.

– Ce test ? La ce te referi ? Vreau sa-l fac si eu .

– L-ai facut deja. Masina timpului prezinta aceasta componenta, pe baza lui se face.

– A destinului ?

– Nu. Carlisle se uita la mine foarte stanjenit, nu se simte in largul lui vorbind despre asta, insa nu-mi dau seama de ce. Timpul este foarte simplu daca e gandeti simplu si nu il complici: trecutul desi se schimba putin, pana la urma se ajunge tot la acelasi rezultat, nu este decat o intarziere, prezentul este neschimbat, pentru ca nu poti, iar viitorul are multe forme, dar pana la urma un singur rezultat.

– Te-ai intors in trecut cu Esme ?

– Nu. Prima componenta la masina asta e. Ce schimbare faci tot de aia dai si daca te duci undeva in trecut, viitor, nu conteaza unde, tot de acea persoana dai.

– Dar, daca nu te-ai intors in timp de unde sti ca tot cu ea ar fi trebuit sa ramai ?

– Timpul are doua  parti: trecut si viitor. Trecutul este verde si viitorul este mov. I-am dat cu solutia care este intr-un fel combustibilul masinii, ca doar e nevoie de un destin de legatura ca sa schimbi pe celelalte. am facut o fata de zici ca ma lovit un porc zburator si a inceput sa dea ca disperatul din maini ca sa inteleg. Imagineaza-ti timpul format din mai multe sarme, iar un creion, care normal nu are trecut si prezent pentru ca nu are putere de decizie, sta la mijloc, nu poate sa se strecoare in timpul cerut. Insa un om pica pe o sarma, pentru ca el a patit aia deja sau o va pati. De asta e nevoie de un destin, de o persoana, ca sa se poata pozitiona pe timp.

– Dar eu am avut unghile si verzi si mov.

– Se pare ca-l iubesti pe fiul meu.

Am vrut sa plec din bucatarie, am facut trei pasi mari si cand am ajuns in dreptul lui am mers mai incet cu capul in jos, iar dupa ce am trecut de el la pas normal. M-am uitat in spate la el, nici un gest, nici nu s-a intors. Am atins tocul si am vrut sa ies insa vocea lui m-a oprit.

– Cand ai avut unghile mov este destinul tau, daca esti fericita cu Edawrd asa vei fi, daca ai fost trista, as avei fi.

– Nu stiu daca sa te cred, tot ce stiu este ca atunci cand am avut unghile mov Esme era impreuna cu tine.

A scapat paharul jos, insa nu s-a intors.  M-am dus pe langa geam si am vazut invitatii, toti se uitau la usa, asteptau sa ies, insa nu o sa fac asta. Unghile mov le-am avut acum, cand eu si Edward avem un minunat copil.  Ingeras minunasi. O sa raman cu Edward, impreuna, pe vecie, cu un copil. Ma duc in camera lui si imi dau rochia jos, ii deschid dressingul si ma uit la hainele lui, vreau sa ma imbrac de aici, de unde o sa am hainele. Acum cateva minune aici erau si hainele mele, insa acum sunt multe neordonate, poate chiar murdare, toate barbatesti. Am scos o camasa si mi-am luat-o pe mine. Am auzit usa, am stat putinsa fiu sigura ca este el, nu vreau sa ies asa in fata lui Esme sau a unui  invitat. M-am afisat in fata lui insa el parca nici nu a observat, si-a pus mana la ceafa si a oftat. Cu ce am gresit ?

– Ti-a vorbit tata ? parea trist.

– Da. Ti-a spus faza cu unghile ? Deci.. Nu pot sa cred. O sa fim impreuna, copilul o sa-l avem peste cativa ani, daca vrei…

– Bella. ma ia de brate si ma strange in brate, apoi ma indeparteaza usor, nu am pierdut pentru nici o clipa culoarea ochilor lui din minte. Nu pot sa fiu, si cu atat mai putin sa am un copil, cu ceea care azi trebuia sa se insoare cu tatal meu.

– Nu conteaza ce vrei, culorile…

– Si parinti mei nu au mers, nici la noi.

A plecat, m-a lasat in camera. Aici. M-am dus dupa el, in camasa, nu conta si l-am luat de mana, tot ce mi-a spus a fost Te iubesc cum nu iubesc pe nimeni, insa te doresc mai mut decat de iubesc.”

3 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Inca un pas si s-a terminat « artificiu
  2. anabel
    Noi 01, 2012 @ 19:19:08

    cat de frumooooooooooooooooossssssssssssssssssss,sper sa il continui este super fiql FELICITARI

    Răspunde

  3. Lizzy
    Dec 05, 2012 @ 14:37:38

    Am citit tot dintr-o suflare!;xImi place acest fic;xImi trezeste anumite sentimente legate de Edd si Bella ;x.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Damon's Reading Club

Your favorite characters and your favorite books

Blogul Meu de Make-up

doamnele vor intelege...

Si,amo!

Vale, saca los grilletes... ¡soy tu prisionera!

Copiere

Just another WordPress.com weblog

Nedela Miruna

I'm in Wonderland

Angel's Gift

Just another WordPress.com weblog

Too Late...

®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

Pur si simplu ... Joko

Destiny is for losers. It's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

PrintrePescari

un blog de pescuit,natura si R&R

iluminisme

Plăcerea de a scrie sincer

florin buzdugan

„Dă-mi o sticlă de bere. Arde iadul”

Hand Made Feng Shui

"Indiferent de care aspect al vietii dumneavoastra nu sunteti multumiti, feng shui are remedii pentru orice. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

%d blogeri au apreciat asta: