Latra prin vorbe pana la explozie

 

Sa pasim cu incredere in minunata lume a timpului pierdut, sa rasucim cheia cunoasterii in usa imaginara a pierdutului, dar cu inima pura si cu sufletul curat sa cunoastem moartea celor nevinovati. Usa solida si parca neclintita de sute de ani se misca cu teama dandu-ne ocazia sa privim si sa realizam de ce proverbul „Nu judeca o carte dupa coperta” este atat de sacru si de adevarat. Moartea privita cu spaima parca isi pierde sentimentul, prinde alte contururi si gandiri, sinuciderea nu mai este un pacat, pur si simplu un lucru facut din iubire pentru cei pe care nu-i cunoaste.

O lumina arzatoare se arata in fata lasandu-te sa vezi ce-a fost cu sute de ani, dar numai cel cu mintea puternica poate sa pretuiasca cu adevarat pierderea cunoasterii SF. Ai dori sa cunosti magia, licorile pretioase si tot ce detine imaginabilul? Chiar daca ai vrea este imposibil, totul a fost distrus pentru a salva omenirea de dusmanul hipnotic, dar inca mai exista urmasi razbunatori, dar incapabili s-o ia de la capat. Cat despre cunoastere, ea sta ascunsa in basme si mituri, fara ca cineva sa se gandeasca ca asta este adevarul, ca ceea ce-a fost pare o inchipuire pentru vremea aceasta.

Si prin crapatura mica a usii imaginare se poate vedea un om puternic imbracat in haine de aventurier de culoarea pamantului uscat, care sare fara incetare pe niste pietre mari, indreptandu-se spre o stanca uriasa pe care este asezata o cutie veche. Echilibrul muritorului pare distrus cu fiecare saritura, sansa de-a cadea creste considerabil cu fiecare secunda care trece. Minunile exista si isi fac loc in salvarea omului de cateva ori, pana la urma prin noroc si inexplicabil ajunge la destinatia dorita. Stanca este din piatra dura, pe aceasta este prezenta o cutie din lemn putrezit, omul o deschide si gaseste un medalion cu diamante vrajite. Frumusetea acestei bijuterii vrajite este scoasa din visarea muta a omului, lumina emanata de acele pretuite pietre parca strabate stancile late, lasandu-te sa vezi ce este dincolo de ele, simetria cu care sunt puse cristalele arata importanta medalionului in univers.

Usa iar se inchide pentru cateva secunde, dar redeschiderea apare repede, aratand ce s-a intamplat dupa ceva timp. Privind parca la televizor se poate vedea o camera uriasa cu mii de eprubete si aparate stiintifice, mai pe scurt un laborator. O multime de oameni sta in jurul unui catelusi dragut cu blana alba ca mantia argintie a zapezii, iar ochii negrii stralucind ca un cristal pretios, acesti ochisori micuti sunt plini de dragoste si blandete, inima se indulceste doar la o simpla privire fugara. Dar acesti muritori folosesc medalionul gasit pentru al hipnotiza pe micul animalut, dar de ce, ramane un mister.

„Termina ! Voi oamenii nu aveti intelectul ca sa controlati acesta putere mistica, dati-mi mie medalionull ! O sa cuceresc a voastra lume, rege peste voi o sa devin, animalele prostute o sa fiti voi. Cel ce este hipnotizat de medalion are puterea de-a face si el celorlalti, si asa o sa inceapa dominatia canina” spune acel catelusi care avea ochii de mielusel, scotand la iveala adevarata lui personalitate razbunatoare.

Cine stie ce-au simtit sarmani cercetatori, poate frica, dar cu siguranta si vinovatie, daca nu ar fi fost ei nu s-ar fi intamplat nimic. Cata tristete a fost descoperita intr-un suflet, acea fiinta credincioasa omului acum ii cauta moartea, ce ironie a sotii. Zambetul acela firav si plin de iubire, corpul micut si delicat, ochii aceia sclipitori, s-au dus, acum nu inspira decat ura si razbunare. Ar trebui sa planga saraci oameni, dar nu o fac, stau pur si simplu si se uita la animal cum se ridica in doua picioare si cauta niste arme, doar atat pot sa faca. Cred ca frica i-a blocat, sculpturile din piatra macar au o vina, sunt facute asa, dar doctori nu se misca din cauza lasitatii.

Timpul se scurge usor, frica oamenilor creste, dar atunci in acel mormant de teama suprapusa un tinerel se duce alene, parca cu sufletul la gura spre calculatorul central. Tasteaza rapid, dar transpira alert la fiecare sunet care iese prin lovirea buricelor de clapele micute, inghite in sec la fiecare schimbare de pe monitor, dar la sfarsit isi face cruce. Credinciosi exista si in medicina, dar el se roaga pentru suflet, cerand iertare si mila pentru ce a facut. Numai lacrimi nu scoate din sufletul sau, ca in rest a facut tot ce-i posibil, sufletul lui de om este intunecat in gandirea negativista, crede ca nu merita sa fie iertat, ca cel mai mare pacat l-a infaptuit.

O explozie puternica se aude in secunda urmatoare, din cate se pare timpul dusmanos nu vrea sa stea pe loc putin mai mult, este grabit si nervos pe cele intamplate. Focul plin de culorile calde se intinde pretutindeni luand viata pe oriunde trece si cu a lui caldura ucigatoare trece pe langa aparatele ciudate si straine necunoscatorului, sporindu-si puterea distructiva. Toata frica se ridica in aer si pluteste in voie pe langa catelusul care acum cateva momente se credea stapan, acum sta tremurand si plange asteptandu-si soarta bine meritata.

Sfarsitul se poate vedea pentru oricine, doctorii alearga speriati spre iesire, cu cata lasitate tipa se poate vedea inferioritatea lor, dar moartea este una si oricine se teme de ea. Insa tanarul doctor sta calm si isi asteapta Iadul pentru sinucidere, ca pana la urma el a setat autodistrugerea, iar acum s-a pus in genunchi si se roaga la sufletul lui pierdut. Isi ia viata cu zambetul pe buze, constient ca nu va muri doar el, si tote celelalte persoane cu care a lucrat. Poate mintea ii spunea sa plece, ca este un nebun pentru ce-a facut, dar inima ii transmite numai bucurie, mandrie pentru dragostea pe care o tine pentru necunoscut. Focul aprig se aproprie tot mai mult de el, cativa metri il opreste pe crestin sa paraseasca aceasta lume, dar el tot se roaga si spera sa fie iertat, bunatatea lui sporeste la fiecare cuvant pe care il spune, se roaga pana si pentru colegii lui, dar culorile calde trec de el luandu-i trupul si trimitandu-i sufletul spre judecata finala.

Usa imaginara se inchide nelasandu-ne sa vedem urmarile exploziei, cea ramas dupa focul biruitor care s-a ridicat spre vazduhul mortii si-a luat cu el sufletele nevinovate. Insa acest foc a luat si viclenia, ura, razbunarea, acelui scump animalut, care a pacalit cu buna stiinta pe oricine se uita ii ochii lui. Cu pretul sangelui cazut lumea a putut sa scape de hipnoza, sa nu fie controlata si dominata fara mila, doar din cauza aceasta noi, oamenii, mai cutreieram, aceasta lume. Iar trecerea din lucire in cea din transa inca se mai practica, doar ca este luata ca farsa, fara ca cineva sa stie ce reprezinta de fapt hipnoza.

Chinuirea sufleteasca pe care o detinea crestinul l-a cutremurat pana a murit, si-a dat viata fara sa stea pe ganduri, acum poate e in Iad si se blestema pentru inima pe care a avut-o ca sa seteze explozia, sau poate inca mai crede ca a facut ce trebuia si este in Rai. Nimeni nu a putut sa vada ce a fost in inima lui, doar cu privirea am observat curajul si puritatea sufletului, dar el nu a mai putut trai. Poate daca mai era in viata ne-ar fi invatat ce este bun si ce nu, ne-ar fi indrumat spre calea cea buna, dar el s-a indreptat spre fericirea de dupa nori, sau caldura intunecata de sub pamant. A luat viata multor persoane cu buna stiinta, a realizat cel mai mare pacat, dar a facut asta pentru noi, muritorii, ca sa nu fim slugi cainilor.

Iar medalionul nu a mai fost gasit, farmecele care a fost puse peste el sigur l-a pazit de focul nemilos, iar acum se afla undeva in lume, asteptand alti oamenii sa-i foloseasca puterea magica. Un singur obiect a dus la moartea sutelor de oameni, dar si a sacrei vieti SF, oprind astfel o alta catastrofa ca si cea de atunci. Un animal dragut s-a dovedit a fi plin de ura, doctorii fara curaj, dar si un om cu vointa, unul care a parasit lumea in glorie si aplauze, chiar daca nu sa intamplat asa, in inima lui el tot a fost felicitat pentru ce a realizat.

Hipnoza este o joaca pentru vremea aceasta, dar candva ea reprezenta mai mult, moartea si scoaterea la iveala a raului. Cine gaseste fermecatorul medalion sa-l lase acolo, sa nu realizeze si el sfarsitul dominatiei umane.

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Explozie- WoW | artificiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Damon's Reading Club

Your favorite characters and your favorite books

Blogul Meu de Make-up

doamnele vor intelege...

Si,amo!

Vale, saca los grilletes... ¡soy tu prisionera!

Copiere

Just another WordPress.com weblog

Nedela Miruna

I'm in Wonderland

Angel's Gift

Just another WordPress.com weblog

Too Late...

®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

sperantaunuiartist.ro

Acest site isi propune sa promoveze cultura in pictura

Pur si simplu ... Joko

Destiny is for losers. It's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.

PrintrePescari

un blog de pescuit,natura si R&R

iluminisme

Plăcerea de a scrie sincer

florin buzdugan

„Dă-mi o sticlă de bere. Arde iadul”

Hand Made Feng Shui

"Indiferent de care aspect al vietii dumneavoastra nu sunteti multumiti, feng shui are remedii pentru orice. "

Juliacastorp's Blog

Studii de dans macabru

%d blogeri au apreciat asta: